Impresii despre activităţile mentorale în Şcoala cu clasele I-VIII Eibenthal

Pentru că a trecut aproximativ un an de zile de la finalizarea programului de mentorat, vreau să vă împărtăşesc faptul că în mintea mea şi a colegilor mei, au rămas întipărite toate activităţile desfăşurate cu atâta sârguinţă în cadrul Subcomponentei 1.1 - Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activităţi proprii desfăşurate în şcoală - a Proiectului pentru Învăţământului Rural.         

Prin activităţile desfăşurate în cadrul acestui program, experienţa noastră didactică s-a îmbogăţit foarte mult. Dintre diversele teme abordate, simt nevoia să menţionez teoria inteligenţelor multiple şi a stilurilor de învăţare şi multitudinea de metode de predare interactive centrate pe elev, precum brainstorming-ul, cubul, turul galeriei, bulgărele de zăpadă, stiu-vreau să ştiu-am învăţat, SINELG, etc., pe care nu am ezitat să le aplicăm şi după terminarea cursului, înţelegând că o lecţie poate fi receptată de fiecare copil în parte, doar dacă profesorul a ales metodele potrivite de predare; de asemenea, diversele chestionare şi fişe de tot felul destinate cunoaşterii elevilor, în urma aplicării cărora am remarcat o mai bună colaborare cu aceştia, rezultată din cunoaşterea lor mai profundă de către noi, dascălii. Am învăţat că este necesar să fim deschişi atât pentru a-i apropia pe elevi de sufletele noastre, cât şi pentru a-i stimula pe elevi la rândul lor, să adopte acest model de deschidere uman-comportamentală, învăţând cum să identificăm şi să utilizăm punţi de comunicare cu fiecare elev în parte. Am folosit pentru aceasta, în afară de observaţii directe, discuţii, chestionare şi diferite jocuri didactice sau activităţi atractive pentru elevi. În cadrul modulului “Să ne cunoaştem elevii”, mentorii ne-au propus un exerciţiu de autoevaluare, reflecţie şi autoreflecţie a măsurii în care realizăm la clasă cu elevii actvităţi prin intermediul cărora aceştia să-şi amplifice nivelul inteligenţei emoţionale, tip de inteligenţă ce este recunoscut drept catalizator de succes în plan social.  Pe baza acestui exerciţiu am realizat că nu mă cunosc suficient de bine. Poate vă întrebaţi de felul cum am conştientizat acest fapt? Simplu: constatând propriile mele ezitări în a mă evalua pe o scară de la 1 la 5 pentru fiecare întrebare. Ceea ce m-a ajutat într-un final să apreciez nota a fost gândul îndreptat către elevii mei de clasa a VI-a pe atunci, acum, actuala clasa a VII-a. Sunt elevi minunaţi, aşa cum sunt pentru fiecare profesor diriginte, elevii lui, dar mai speciali pentru mine, deoarece sunt prima generaţie de copii cărora le-am devenit dirigintă de la începutul carierei mele de dascăl. Deşi aş avea atâtea cuvinte de spus despre aceşti elevi, doresc să revin la impresiile mele despre curs, reactualizând citatul din opera „Micul Prinţ” de Antoine de Saint-Exupery de pe fişa de autoevaluare despre care v-am povestit: „Tu te vei judeca, atunci pe tine însuţi, spusele regele. E lucrul cel mai greu. A te judeca pe tine este mult mai greu decât a-l judeca pe altul.”      

Aş dori să vă relatez pe scurt impactul aplicării „teoriei inteligenţelor multiple” asupra elevilor de clasa a VII-a la o lecţie de literatură. Prin urmare, îmi propusesm valorificarea tipurilor de inteligenţe multiple în predarea operei “Călin, file din poveste” de M. Eminescu. Elevii au fost împărţiţi în grupe denumite astfel: grupa lingvistică, grupa kinestezistă, grupa muzicală, matematică, spaţială şi grupa interpersonală. Cu ajutorul materialelor de lucru, precum: puzzle, CD cu muzică, careu cu parolă, fişe de lucru, creioane colorate, costume şi video-proiector, am reuşit să realizez cu elevii o lecţie de neuitat. Nu mică a fost surpriza să constat că elevii cel mai puţin interesaţi de studiu în general, în cadrul acestei lecţii au fost cei mai activi. De unde am dedus că această teorie fucţionează, motiv pentru care am continuat s-o valorific. Aplicând la clasă teoria inteligenţelor multiple am remarcat că orice elev poate învăţa dacă aptitudinile lui sunt folosite în mod constructiv. Aşadar, pe drept vorbind, prin intermediul acestui program de dezvoltare profesională, am reuşit să îmi cunosc mult mai bine elevii, stilurile lor de învăţare, şi să-mi însuşesc metode eficiente de predare pentru ca lecţiile să devină mai plăcute pentru ambele “tabere”.

         Nu regretăm nicio clipă că am muncit în continuarea orelor noastre de program şi cu pauze scurte pentru a învăţa lucruri noi şi atât de utile nouă cadrelor didactice, modelatori de caractere şi făuritori de oameni cu carte. Bineînţeles, că pentru a deveni un educator bun e necesar să ai un îndrumător foarte bun. Prin urmare, dorim, noi, colectivul Şcolii Eibenthal, pe această cale, să mulţumim din suflet doamnelor mentor Carmen Răbonţu şi Florina Ianculescu, pentru toată răbdarea şi efortul depuse pentru noi, dorindu-le toate cele bune şi multă putere de muncă pe viitor, fiind convinşi că de aceeaşi părere sunt şi alte cadre didactice pe care doamnele mai sus amintite le-au îndrumat. Pentru că nu doresc să vă mai răpesc mult timp, în numele cadrelor didactice de la Şcoala cu clasele I-VIII Eibenthal, vă mulţumesc pentru atenţie, dar nu înainte de a propune, demararea altor proiecte la fel de interesante ca cel de faţă şi cu acelaşi interes pentru sporirea învăţământului românesc.

Articol realizat de

prof. CAZACU  MONICA